Subnetarea împarte rețelele IP mari în segmente mai mici și mai ușor de gestionat. Această împărțire îmbunătățește securitatea rețelei, optimizează performanța și permite o alocare mai eficientă a adreselor IP. Gândiți-vă la subnetare ca la împărțirea unei clădiri mari de birouri în departamente – fiecare primește propriul spațiu, dar rămâne parte a structurii de ansamblu.
De ce ar trebui să împart rețeaua?
Izolarea sistemelor și controlul fluxului de trafic între segmentele rețelei
Reducerea traficului de broadcast și a congestiei din rețea
Gruparea logică a dispozitivelor după funcție, departament sau locație
Alocarea eficientă a adreselor IP pe baza nevoilor reale
Simplificarea depanării și implementarea controalelor de acces
CIDR înseamnă Classless Inter-Domain Routing.
| CIDR | Mască de subrețea | IP-uri utilizabile | Utilizare tipică |
|---|---|---|---|
/32 |
255.255.255.255 | 1 | Host unic (loopback, point-to-point) |
/30 |
255.255.255.252 | 2 | Legături point-to-point (interconectări routere) |
/24 |
255.255.255.0 | 254 | LAN tipic / birou mic |
/16 |
255.255.0.0 | 65.534 | Rețea organizațională mare |
/8 |
255.0.0.0 | 16.777.214 | Intervale ISP / rețele foarte mari |
Luați în considerare acești factori când alegeți dimensiunea subrețelei:
1. Numărul actual de dispozitive pe care trebuie să le suportați
2. Creșterea estimată în următorii 2–3 ani (înmulțiți nevoile actuale cu 1,5–2x)
3. Cerințele de segmentare a rețelei (zone de securitate, departamente etc.)
4. Adrese rezervate pentru infrastructura de rețea (routere, switch-uri etc.)
De exemplu, dacă aveți în prezent 100 de dispozitive și estimați o creștere de 50%, alegeți o subrețea /24 (254 adrese utilizabile) în loc de /25 (126 adrese).
Deși ambele măști ajută la definirea granițelor rețelei, ele servesc scopuri diferite:
Măștile de subrețea folosesc 1 pentru biții de rețea și 0 pentru biții host (ex.: 255.255.255.0) Măștile wildcard sunt opusul, folosesc 0 pentru biții de rețea și 1 pentru biții host (ex.: 0.0.0.255)
Măștile wildcard sunt utilizate în principal în listele de control acces (ACL) și în configurațiile de rutare pentru a specifica care biți trebuie să corespundă exact și care pot varia.
Urmați aceste bune practici pentru a preveni conflictele IP:
Da, dar numai dacă sunt contigue și aliniate corect.
De exemplu: Două rețele /25 (192.168.1.0/25 și 192.168.1.128/25) pot fi combinate într-una /24
1. Rețelele trebuie să împartă aceeași rețea părinte
2. Toate adresele IP trebuie renumerotate în timpul consolidării
3. Planificați cu atenție subnetarea inițială pentru a minimiza nevoia de consolidare viitoare.
Rezervați întotdeauna aceste adrese în planificare:
1. Adresă de rețea (prima adresă din interval)
2. Adresă de broadcast (ultima adresă din interval)
3. Adresă gateway (de obicei prima sau ultima adresă utilizabilă)
4. Infrastructură critică (servere DHCP, servere DNS)
5. Adrese de management pentru echipamentele de rețea
.svg)
.svg)
.webp)
